Nici nu pot sa realizez cum mai trece tim pul! Parca mai ieri eram in mar e chef la primul Craciun si acum trebuie sa scriu despre Paste. Da, chiar nici eu nu pot lupta cu trecerea asta incontrolabila, inexorabila si atat de relativa a timpului. Acum am impresia ca o sa fiu mereu tanar, eternul june iubit de toata lumea, care trebuie doar sa rada si care chiar are pofta de ras. Dar ce rost are sa ma gandesc de pe acum la viitor... La ce va fi peste cativa ani. Mai bine sa va povestesc despre Sarbatoarea aceasta, dar tot scurt, pentru ca acum este deja 1 Mai si iarasi trebuie sa merg la petreceri. Am plecat din Bucuresti spre Focsani destul de tarziu, pe la orele 17, asta fiind in Vinerea Mare. Ma gandeam cu mare bucurie ca voi p etrece Invierea la Manastirea Dalhauti, care se afla in satul cu acelasi nume, la 20 de kilometri de Focsani, intr-o padure frumoasa si destul de salbatica. Am mai fost o data acolo, de fapt este impropriu sa spun ca am mai fost, au fost parintii mei, dar eu f