Despre limbaj
Dragii mei, am sa va povestesc unele franturi din gandurile care m-au macinat in ulti
ma vreme, dar va rog sa nu le priviti cu superficialitate, pentru ca tot ce scriu este autentic si de o reala valoare. Am inceput sa-mi dezvolt vocabularul, la modul cel mai serios. La ora actuala, stiu cateva cuvinte care ma scot mai mereu din impas. A, sa nu va ganditi la cele pe care le spun de vreo trei luni, cum ar fi tatatatata sau nana, ori ma-ma cand sunt mai necajit. Mai mult, am prins un pic de accent moldovenesc, de cand stau la bunici, dar vorbesc asa sa nu creada cineva ca am fitze de bucurestean. Cand o sa revin la vatra, gata si cu accentul. Spun ioti, (iata) dar am un fel foarte dragutz de a pronunta, lungesc pe io si scurtez un pic pe ti. Asa am inceput, mai exact, sa descifrez verbele la imperativ. Ma pricep un pic si la substantiv. Deocamdata sunt la cele comune. Spun, pentru câine,
câti-câti. M-am invatat asa si incepusem intr-o vreme sa spun la fel si la pisica, si la puii de gaina, la tot ce misca, mai exact. Daca vedeam un urs la televizor, pe Animal Planet sau pe ce ma mai uit eu, spuneam pe dată: câti-câti. Acum totul este mult mai clar. La caine ii spun câti-câti ___ham-ham, la puii de gaina spun simplu, pui, pentru foc folosesc tot un verb, adeee, vă imaginati, eu stiu ca acolo arde, dar nu pot pronunta chiar tot iar atunci cand mi se schimba pampersul spun... nu, nu pot sa reproduc, m-am ruşinat, nici macar nu ştiu daca ar trebui sa indraznesc. Bine, ok, ce s-o mai intorc! Cand mi se schimba pampersul exclam putiiii, ca asa am auzit eu pe bunica zicand. Si fac grimasa de rigoare, concomitent cu exclamatia. O sa va mai povestesc si pe viitor din vocabularul in continua imbunatatire, pentru ca este simpatic si il folosesc doar pentru ca imi apartine in totalitate, iar daca as vorbi ca voi, ar fi, cred, banal. Va pup inca o data!
ma vreme, dar va rog sa nu le priviti cu superficialitate, pentru ca tot ce scriu este autentic si de o reala valoare. Am inceput sa-mi dezvolt vocabularul, la modul cel mai serios. La ora actuala, stiu cateva cuvinte care ma scot mai mereu din impas. A, sa nu va ganditi la cele pe care le spun de vreo trei luni, cum ar fi tatatatata sau nana, ori ma-ma cand sunt mai necajit. Mai mult, am prins un pic de accent moldovenesc, de cand stau la bunici, dar vorbesc asa sa nu creada cineva ca am fitze de bucurestean. Cand o sa revin la vatra, gata si cu accentul. Spun ioti, (iata) dar am un fel foarte dragutz de a pronunta, lungesc pe io si scurtez un pic pe ti. Asa am inceput, mai exact, sa descifrez verbele la imperativ. Ma pricep un pic si la substantiv. Deocamdata sunt la cele comune. Spun, pentru câine,
câti-câti. M-am invatat asa si incepusem intr-o vreme sa spun la fel si la pisica, si la puii de gaina, la tot ce misca, mai exact. Daca vedeam un urs la televizor, pe Animal Planet sau pe ce ma mai uit eu, spuneam pe dată: câti-câti. Acum totul este mult mai clar. La caine ii spun câti-câti ___ham-ham, la puii de gaina spun simplu, pui, pentru foc folosesc tot un verb, adeee, vă imaginati, eu stiu ca acolo arde, dar nu pot pronunta chiar tot iar atunci cand mi se schimba pampersul spun... nu, nu pot sa reproduc, m-am ruşinat, nici macar nu ştiu daca ar trebui sa indraznesc. Bine, ok, ce s-o mai intorc! Cand mi se schimba pampersul exclam putiiii, ca asa am auzit eu pe bunica zicand. Si fac grimasa de rigoare, concomitent cu exclamatia. O sa va mai povestesc si pe viitor din vocabularul in continua imbunatatire, pentru ca este simpatic si il folosesc doar pentru ca imi apartine in totalitate, iar daca as vorbi ca voi, ar fi, cred, banal. Va pup inca o data!Bebe cel voinic
Comentarii
Esti un bebe-minune!
Bebe cel voinic