Luatul din moţ

Tradiţia, pe la noi, spune că la o anumită vârsta, după un an, în principiu, lui bebe trebuie să i se ia din moţ, condiţie obligatorie pentru a putea ulterior să-şi ajusteze coafura după cum bebe doreşte. Printr-un simplu exerciţiu de imaginaţie, aţi putea uşor deduce că nici eu nu am scăpat, nu am reuşit să mă fofilez, cum s-ar spune, ca să rămân cu moţul întreg. A venit o zi, mult amânată de părinţii mei, în care m-am gătit bine pentru petrecere şi am meditat aproape două seri la ce obiect să aleg când pe masă îmi vor fi înşirate tot felul de lucruri, acum fără nicio trebuinţă, decât eventual colaterală. Acestea fiind spuse, ne-am adunat cu mic cu mare, eu fiind singurul din categoria cel mai mic şi am dat drumul la chef, cum ar spune nanul, într-o sâmbătă frumoasa din toamna aceasta, mai exact în 20 septembrie. părinţii mei veniseră de joi seara, să aibă timp de pregătiri, dar nu au avut prea multă treabă pentru că totul era gata pregătit de bunici. Vineri, camerele de la Ţifeşti erau burdujite de prieteni de-ai mei şi de-ai părinţilor, veniţi din toată ţara să mă felicite. Întotdeauna am fost de părere că petrecerile care mi se organizează sunt, de fapt, un bun pretext pentru cheful ălor mari. Promit ca asta să nu dureze mai mult de cinci ani de aici încolo când mă angajez să fiu sufletul petrecerilor. Dar să revin. Cu boxele scoase pe verandă, cu muzica la maxim, am ieşit afară, purtat pe braţe şi am început să mă învârt ca un titirez printre cei mari, care, deşi concentraţi la cele bucate care mai de care, tot mă băgau în seamă şi-mi vorbeau pe limbi necunoscute. Nu-mi dau seama când a trecut vremea şi m-am trezit înconjurat de tot felul de obiecte, care mai de care mai lucioase şi mai colorate. Ştiam că ei aşteaptă să pun mâna pe ceva şi nu i-am dezamăgit. Am luat din prima cheile de la maşină, lucru perfect explicabil, dat fiind faptul că am început să mă plimb de la două săptămâni. Apoi, am ales o şurubelniţă. Inginer? Nu, nu-mi surâde... Dar până va trebui să aleg mai serios, mă mulţumesc cu prima opţiune, cheile de la maşină. Ce s-o mai lungesc, s-a încins o petrecere frumoasă tare, până seara târziu. Nu cred că are rost să specific că nu am avut voie decât până la o anumită oră, dar urechile nu mi le-a putut acoperi nimeni, aşa că m-am bucurat doar de sunetul muzicii. Acum, cu permisiunea dumneavoastră, aş prefera să las fotografiile să vorbească în locul meu.