editorial: Bebe revine!

Va obisnuisem, dragi cititori, cu stiri la zi despre evolutia si traseul precis din primul an de viata. Dar iata ca, din motive obiective, eu fiind la Focsani, la bunici, cu ocazia cresterii mele fizice si dezvoltarii spirituale, am lasat acest blog in voia sortii si m-am ocupat de alte cele. Intre timp am implinit un an, ba chiar un an si o luna, fotografia este ceva mai veche, de la ziua mea si mi s-au intamplat o gramada de lucruri noi si frumoase de cand nu ne-am intalnit virtual, ca fizic e si mai greu, mai ales pentru voi, care munciti, lucru care presimt ca ma va paste si pe mine, in curand. Sa nu intelegeti, care cumva, ca in tot acest timp nu as fi notat prin ce am trecut sau ca as fi lasat de izbeliste propria imagine. Nici pe departe! Nu am mai scris din cauza multitudinii de activitati, dar am fotografii si o serie de notite. O sa aflati totul in detaliu atunci cand o sa public un rezumat al celor petrecute. Ce m-a facut sa revin? Pai, ar fi doua motive mai importante: primul, pentru ca ma asteptati in viata voastra, iar al doilea ar fi legat de producerea unui eveniment: intr-o pornire brusca, interioara, aseara la 8.30, mi-am desprins manutzele de patutz si am facut primul pas. Unul mic pentru omenire, dar gigantic pentru mine! Desigur ca toata lumea a inceput sa aplaude, bunica si bunicul Ivan, strabunica, Sudita, am aplaudat chiar si eu, dar concentrat fiind la public, nu am mai reusit sa-l fac si pe-al doilea. Acesta urmeaza in curand. Am asteptat sa se produca marele eveniment, pentru ca nu vreau sa va tin in fata calculatorului citind banalitati. Gheata fiind sparta, va promit ca progresul meu va fi constant si in acelasi timp extrem de interesant pentru voi, cititorii mei fideli.

Va pup si va iubesc, sa stiti! Fug pentru ca sunt grabit sa pregatesc o sinteza despre ce-am facut in ultimele cinci luni. Trebuie, de asemenea, sa dau un interviu la Radio Mera si sa ma intorc la noul tip de lectura, o carte groasa, de povesti si povestiri, cam cum era Robin Hood, in editia aceea veche, cu el pe coperta, cand intindea arcul de-i ieseau ochii din cap.