Studiourile "BEBE" film prezinta

Am fost in parcul IOR, in weekend. M-am simtit excelent! Priveliste de toamna cum nici nu-ti poti imagina in Bucuresti. Salcii pletoase, copaci care-si arunca frunzele intr-o betie de culori prin iarba verde-maronie, sute de rate care pescuiesc ca sa mearga apoi in carduri lungi, intr-o promenada nestingherita de nimic, catzei care alearga bucurosi, tineri plimbandu-se de mana, copii in dreptul carora m-am oprit pentru a le zambi senin, primind, la randul meu, un zambet la fel de cald... Cam acesta era parcul vizitat. Ce sa mai spun, o zi superba de toamna, un 18 octombrie de vis, in care aleile parcului au rasunat de muzica populara cantata cu ocazia festivalului Savorile toamnei; o zi in care lumea mi s-a parut mai buna, mai civilizata, mai promitatoare pentru un viitor in care incerc cu succes sa-mi fac un loc al meu.
Bebe cel voinic

Comentarii

Anonim a spus…
Alex,trebuie sa-ti spun ca esti foarte frumos!Nu-mi pot lua privirea de la tine!Esti o minune,dragul meu!Te pup,saluta-i pe ai tai din partea mea si...nu uita ca te iubesc mult!
21 octombrie 2008 la 10:48
Ioan-Alexandru Mireanu a spus…
Multumesc frumos, nana! Si io te iubesc!
22 octombrie 2008 la 09:16
Florin ŞPERLEA a spus…
Sa traiasca dom' regizor, ca si actorii sunt... marfa!
La mai multe si interesante filme! (M-ai topit cu "The end"-ul, ha, ha, ha!)
Cand bagi toata familia in "Cei trei muschetari", tu jucandu-l pe D'Artagnan?
Vezi sa nu astepti "Dupa douazeci de ani"!
22 octombrie 2008 la 11:22
Ioan-Alexandru Mireanu a spus…
Multumesc! Se pare ca bebe are succes si in cinematografie. Ma gandeam eu... Cat despre regie... la asta nu comentez, ca ii apartine tatei. Discutati voi mai in amanunt!
22 octombrie 2008 la 11:51
Anonim a spus…
...in tot zbuciumul in care traiesc, cu credite, examene, greve si crize mondiale, am gasit aici un INGERAS care m-a facut sa zambesc:)
29 octombrie 2008 la 10:18
Ioan-Alexandru Mireanu a spus…
Multumesc, Monica! Promit sa mai scriu, in momentele mele de inspiratie! Sa treci sa ma mai vezi, cand vin pe la Bucuresti! Pup!
Bebe cel voinic
29 octombrie 2008 la 13:08
Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Nu-i usor sa fii fotomodel...

Imagine
Am o mare pasiune. Imi place sa pozez si, chiar daca as fi exagerat de modest, tot as putea spune ca ies bine in poze. Pentru ca sunt natural, nu ma prefac, nu tin cont de obiectiv, nu incerc sa par altfel decat sunt. Ma simt bine atunci cand aud zgomotul obturatorului, imi place acest sunet, sunt indragostit de el. Nu vreau sa devin fotomodel, nu neaparat, dar sa pozez este una dintre pasiunile mele, pe langa lectura si joaca. De Florii am fost in Herastrau. Era cam aglomerat, dar n-am pierdut niciun moment, am refuzat pur si simplu sa dorm, am privit in stanga si-n dreapta in continuu, iar cand am ajuns in tziganie, asa am denumit eu locul unde sunt tot felul de leagane si dracii de ametit copiii, manevrate de tzigani, desigur, am admirat, uitandu-ma in sus, rotile a celea uriase, unde copiii se urcau pentru senzatii tari, tipand de fericire sau de frica. Am facut un tur bun, recunosc. Mi-a placut si mai vreau. In tot acest timp am fost fotografiat destul de mult, am purtat ochelari
Citiți mai multe

Luatul din moţ

Imagine
Tradiţia, pe la no i, spune că la o anumită vârsta, după un an, în principiu, lui bebe trebuie să i se ia din moţ, condiţie obligatorie pentru a putea ulterior să-şi ajusteze coafura după cum bebe doreşte. Printr-un simplu exerciţiu de imaginaţie, aţi putea uşor deduce că nici eu nu am scăpat, nu am reuşit să mă fofilez, cum s-ar spune, ca să rămân cu moţul întreg. A venit o zi, mult amâ nată de părinţii mei, în care m-am gătit bine pentru petrecere şi am meditat aproape două seri la ce obiect să aleg când pe masă îmi vor fi înşirate tot felu l de lucruri, acum fără nicio trebuinţă, decât eventual colaterală. Acestea fiind spuse, ne-am adunat cu mic cu mare, eu fiind singurul din categoria cel mai mic şi am dat drumul la chef, cum ar spune nanul, într-o sâmbătă frumoasa din toamna aceasta, mai exact în 20 septembrie. părinţii mei veniseră de joi seara, să aibă timp de pregătiri, dar nu au avut prea multă treabă pentru că totul era gata pregătit de bunici. Vineri, camerele de la Ţifeşti
Citiți mai multe